ZANNA ULEI MACERAT DIN SUNATOARE SPRAY 50ML SMART NUTRACEUTICAL
Ulei presat la rece, nerafinat, pe baza extras din flori de sunatoare in ulei de floarea soarelui.

Are proprietati antiseptice, antiinflamatorii, antivirale si astringente, fiind un bun adjuvant in vindecarea ranilor, eczemelor si arsurilor si in ameliorarea durerilor cauzate de diverse leziuni sau de impact.

Are efecte benefice si in cazul articulatiilor tumefiate, atenueaza crampele musculare si inflamatiile nervilor (sciatica, nevralgii, leziuni in care a fost afectat tesutul nervos), iar taninii din compozitie au efect afrodisiac. Contribuie la calmarea pielii dupa expunerea la soare si pentru tratarea arsurilor solare.

Ingrediente: ulei de sunatoare (Hypericum perforatum)

Mod de utilizare: pentru uz extern. Se aplica pe zonele de piele afectate.

Cantitate: 50 ml.

Rolul componentelor:

Specie ierboasa, cu tulpina cu doua muchii cu frunze opuse, flori galbene si fructe sub forma de capsule in care semintele la maturitate fac un mic zgomot la atingere sau scuturare, de unde si denumirea de „sunatoare”. Frunzele si invelisurile florale prezinta glande secretoare externe (aparand ca niste puncte negre) iar in interior buzunare secretoare care privite prin transparenta apar ca mici perforatii.

Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile.

Dacii ii spuneau prodiarna, proziarn, din care a derivat numele pojaru, pojarn, pojar, pojarnita. Folosita contra tusei, in boli psihice patologice, boli de fiere, contra galbinarii, contra caderii parului, la tratarea bubelor dulci (eczema infectioasa la copii, racelii, reumatismului, leucoreei etc). De exemplu, planta uscata si sfaramata se amesteca cu smantana si se ungeau bubele dulci. Credinta populara veche punea seva de culoarea sangelui si cu actiunea balsamica a florilor in legatura cu sangele si ranile Mantuitorului.

Numele de Hypericum este numele plantei de la Plinius cel Batran si de Hipocrate, probabil numele speciei Hypericum crispum raspandita in Grecia. Acesta provine din grecescul „hypericon”. Radacinile acestuia sunt cuvantul hyper insemnand deasupra, si eikon care inseamna imagine. Botanistii din vremea lui Linnaeus, parintele botanicii moderne, au fost tentati sa explice originea in diverse moduri. Unul, insemnand traducerea numelui grecesc prin „aproape deasupra duhurilor”, se refera la proprietatile mistice atribuite plantei in Evul Mediu.

De-a lungul timpului sunatoarea a fost administrata pentru tratarea unei game foarte largi de maladii, cu mult inainte ca depresia nervoasa sa fie catalogata drept o boala in sine. Astfel, medicii antici Dioscoride, Galen (Grecia) si Pliniu (Roma), precum si parintele medicinei, Hipocrate, au administrat aceasta planta ca diuretic, si in scopul tratarii ranilor si a hemoroizilor, a bolilor de rinichi si plamani, a bolilor sistemului digestiv si a melancoliei, si ca tratament pentru probleme menstruale. In secolul XVI, Paracelsus, care a inaugurat era medicamentelor minerale, a folosit sunatoarea extern pentru tratarea ranilor, si pentru a calma durerile resimtite in urma contuziilor.

In Evul mediu, plantei i s-au conferit pana si proprietati mistice, fiind folosita ca talisman pentru protectia fata de demoni. Recoltarea plantei in epoca medievala insemna culegerea ei intr-o anumita zi, de obicei o zi cu semnificatii religioase. Se credea ca recoltarea plantei in zile sfinte, ii imprima acesteia puteri mai mari. Dupa cum putem ghici, ziua propice pentru recoltare era 24 iunie, ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul – care de fapt este de cele mai multe ori si perioada de maxima inflorire a sunatoarei. Exista credinta populara (pastrata si in ziua de azi in unele zone rurale) ca daca cineva pune sub perina o ramurea de sunatoare in seara Sfantului Ioan, Sfantul Ioan insusi va aparea in vis si va binecuvanta acea persoana pentru tot anul urmator.

Binecunoscuta in lumea anglofona ca St. John’s Wort (Iarba Sfantului Ioan), sunatoarea a fost, folosita de secole pentru tratarea diferitor stari maladive. In traditia anglo-saxona, se considera ca planta alunga spiritele rele, si pazeste impotriva tentatiilor diavolului. Multe legende sunt legate de numele englezesc al acestei plante. Unele dintre ele spun ca Hypericum perforatum ar fi fost una dintre plantele preferate ale Sfantului Ioan Botezatorul. Altele compara punctele rosii de pe petalele florii cu sangele varsat de Sfantul Ioan cand i s-a taiat capul, iar petele translucide de pe frunze cu lacrimile varsate de El.

Avand in vedere superstitiile care inconjurau planta, medicii din mijlocul secolului XIX au abandonat sunatoarea ca planta medicinala. Interesul pentru uzul sau medicinal a fost mentinut de catre practicantii Eclectici ai medicinei din Statele Unite, care au gasit-o utila in vindecari, in special in cazul laceratiilor implicand leziuni nervoase, si, pe langa aceasta, diuretica, astringenta, nervina, mediu sedativa.

Sunatoarea este larg folosita si acum in Europa ca planta medicinala, in remedii de casa si preparate farmaceutice. Un sondaj efectuat printre medici in 1938 de catre un medic german – Dr. Gerhard Madaus, a revelat faptul ca preparatele din sunatoare erau folosite in cazul anumitor stari nervoase, si in cazul unor probleme cauzate de „eforturi intelectuale excesive”; erau folosite de asemenea si in cazul unor nevroze, oboseala generala si insomnie.

In prezent, sunatoarea este folosita in mod special pentru tratarea formelor usoare de depresie (atat pe continentul american, cat si in unele tari din Europa), dar exista si studii indreptate catre evaluarea efectului sau asupra altor afectiuni, cum ar fi SIDA, diverse forme de cancer, alcoolism, epilepsie, psoriazis, artrita reumatoida, ulcer, cosmaruri la copii etc.

Daca in traditia romaneasca, sunatoarea a fost folosita in principal in gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, colite, colecistite, dischinezie biliara, enterocolite cronice, arsuri, rani etc., cu toate acestea, si in Romania, o atentie din ce in ce mai mare – mai ales in ultimii ani – este data sunatoarei din perspectiva ameliorarii simptomelor depresiei nervoase.

Medicina populara ii acorda credit ca balsamic antiinflamator al cailor bronhice si genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant in tratamentul gingivitelor, arsurilor. In medicina populara drogul este folosit si ca antidiareic (datorita continutului in taninuri), ca diuretic (datorita flavonoidelor), impotriva urinarilor nocturne, reumatismului si gutei.

insusirile terapeutice ale partilor superioare ale plantei sunt asigurate de complexul de principii active pe care le contine planta, unde componentul principal il constituie hipericina, alaturi de o serie de izomeri, rezine, tanin, flavonozide (hiperozida, cvercitozida, rutozida), acizii cafeic si clorogenic, carotenoide provenite din petale, in special luteina, violaxantina, luteoxantina, cis-trollixantina, trollicrom.

Ele diminueaza sau inlatura spasmele sau contracturile involuntare ale muschilor aflati in structura viscerala; taninurile asigura precipitarea proteinelor din lumenul intestinal, producand o actiune hemostatica locala; favorizeaza procesul de epitelizare grabind vindecarea ranilor; determina o marire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor, realizand o crestere a fluxului sanguin in teritoriul respectiv; provoaca scaderea tensiunii arteriale; favorizeaza diminuarea si inlaturarea inflamatiilor; favorizeaza secretia de bila; diminueaza procesele inflamatorii hepatice cronice si pe cele intestinale; au proprietatea de a distruge microorganismele ce se gasesc pe mucoasa gastrointestinala sau pe tegument; intern, actioneaza eficient impotriva putrefactiilor din intestinul gros; actioneaza bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifungic; amelioreaza sau inlatura starile depresive, fiind indicata in tratarea depresiilor simptomatice si reactive, depresiilor nevrotice, distoniei vegetative, sindromului psihovegetativ, in enuresis, pavor nocturn la copii.

Sunatoarea mai are si proprietati fotosensibilizatoare (considerate mai degraba ca efecte secundare), datorate hypericinei. Pe durata unor tratamente cu doze mari trebuie evitata expunerea la UV si soare.

Atentionari

Nu se recomanda in caz de hipersensibilitate la aceasta planta.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicatii.

Citește mai puțin