ZANNA ULEI MACERAT DIN MORCOV SPRAY 50ML SMART NUTRACEUTICAL

Beta-carotenii, din compozitia uleiului de Morcov, stimuleaza productia de melanina, care contribuie la obtinerea unui bronz uniform. Este o sursa bogata devitamina A, B, C si E. Mentine pielea tanara si elimina ridurile.

Morcovul este o leguma foarte bogata in pro-vitamina A, vitamina B si F, Calciu, Magneziu, Fier si alte minerale.

Se foloseste pentru obtinerea si mentinerea unui bronz sanatos.

Are proprietati revigorante si revitalizante, improspateaza tenul si actioneaza ca un antirid natural.

Atentionare: Produsul lasa urme colorate semnificative. Poate pata hainele.

Rolul componentelor:

Morcovul, zarzavat cunoscut in lumea larga, este o planta ierboasa din familia Umbeliferae, cu radacina carnoasa şi pivotanta, frunzele lobat-lanceolate şi florile mici, albe, grupate in umbele.

Sramoşul morcovului cultivat este considerat morcovul salbatic; aceştia, aparţinand aceleiaşi specii (Daucus carota) pot hibridiza foarte uşor in camp fara bariere aparente. Unii oameni de ştiinţa susţin contrariul, şi anume ca morcovul salbatic şi cel domestic aparţin la doua specii diferite. Morcovul salbatic (Daucus carota ssp, carota) este nativ in regiunile temperate ale Europei şi Asiei de Vest, şi a fost introdus şi in America, Noua Zeelanda, Australia şi Japonia. in Japonia şi America de Nord a ajuns sa constituie o buruiana ce pune probleme serioase, avand in vedere ca se poate extinde foarte rapid in arealele insorite şi in grohotişurile perturbate de activitatea umana.

Morcovul era bine cunoscut anticilor, fiind menţionat de scriitorii latini şi greci sub numeroase denumiri, uneori fiind greu de distins de pastarnac şi de cosiţel (Sium sisarium). Grecii foloseau trei denumiri: Sisaron, aparand in scrierile lui Epicharmus, un poet comic (500 i.Hr.); Staphylinos, folosita de Hippocrates (430 i.Hr.) şi Elaphoboscum, folosita de Dioscorides (in secolul I), şi a carui descriere a plantei se potriveşte perfect morcovului din zilele noastre. Vorbind despre virtuţile medicinale ale morcovului, Pliniu spunea „cel cultivat are aceleaşi calitaţi ca şi cel salbatic, chiar daca ultimul este mai puternic, in special atunci cand creşte in zone stancoase”.

Denumirea de carota este gasita prima data in scrierile lui Athenaeus (200 D.Hr.) şi in cartea de bucate a lui Apicius Ceclius (230 D.Hr.). Galen a fost cel care, in secolul al doilea, a adaugat denumirea de daucus pentru a distinge morcovul de pastarnac, dandu-i acestuia din urma denumirea de Daucus pastinaca, iar Daucus a devenit denumirea oficiala in secolul al XVI-lea, fiind adoptata şi de Linnaeus in secolul XVIII.

De pe vremea lui Dioscorides şi a lui Pliniu şi pana in prezent, morcovul a fost folosit constant de toate naţiunile. in China, aşa cum citeaza diverşi autori din secolele XVI, XVII şi XVIII, apare notat ca datand din timpul dinastiei Yuan, adus fiind din Asia de Vest prin 1280-1368 şi clasificat ca o vegetala de bucatarie. in India, se spune ca morcovul a fost adus din Persia, acum fiind cultivat din abundenţa. in Arabia s-a consemnat prezenţa varietaţilor cu radacini galbene şi portocalii in secolul XVI. in Europa, cultura sa a a fost menţionata de aproape toţi botaniştii şi scriitorii din domeniul gradinaritului, Ruellius in 1536 pomenind atat varietaţi roşii cat şi portocalii de morcovi. in Lumea Noua morcovii sunt menţionaţi in Insulele Margarita de catre Hawkins in 1565, in Brazilia in 1647, in Virginia 1609 şi 1684, in Massachusetts in 1629. in 1779 morcovii erau printre alimentele indiene descoperite de generalul Sullivan in apropierea New York-ului.

Utilizarile medicinale ale morcovului sunt de asemenea consemnate in vechile carţi, ca de exemplu The Physiomedical Dispensatory, scris in 1869, de William Cook, unde gasim ca fructele de morcov au fost folosite ca remedii inca din Evul Mediu, ele fiind considerate un stimulent placut slab aromatic, oarecum relaxant, carminativ, acţionand in special asupra rinichilor. Se nota ca radacinile fierte acţioneaza de asemenea asupra rinichilor, şi din ele se poate realiza o excelenta cataplasma emolienta şi uşor stimulenta in ulcerele iritabile de toate gradele. Radacinile proaspete, rase fin, constituie o compresa stimulenta de mare valoare, utila in toate formele de rani, abcese şi inflamaţii, şi de asemenea ulcere. in cartea lui Lucius E. Sayre, A Manual of Organic Materia Medica and Pharmacognosy, din 1917 morcovul este prezentat ca aromatic stimulent, diuretic.

Radacina de morcov conţine zaharoza, fructoza, xiloza, glucoza, acid pectic, acid malic, saruri, ulei volatil, caroteni (alfa-, beta-, gama-, zeta-caroten, licopen) – provitamine A, grupele de vitamie B1 şi B2 şi vitamina C, urme de acid nicotinic şi o insemnata proporţie de vitamina K.

Medicina romaneasca de la mijlocul secolului trecut considera ca medicinal, morcovii, in afara de bolile avitaminozice in care se fac indicaţi datorita compoziţiei lor, ei mai conteaza şi ca baza alimentara, sunt emolienţi şi rezolutivi, extern aplicandu-se in cataplasme din pulpa rasa; influenţeaza in bine unele boli de piele şi dermatoze, au inca acţiune diuretica şi sunt leac popular contra galbenarei. Pe langa acestea se cunoaşte beneficiul adus de conţinutul in caroteni al radacinii de morcov asupra vederii.

Citește mai puțin